Ce este o audiometrie cu impedanță?
Testele funcției auditive pot fi, în general, împărțite în cele subiective și obiective. Examenele subiective, de exemplu examenul audiometric clasic tonal și vocal, necesită colaborarea activă a persoanei care, de exemplu, trebuie să ridice mâna sau să apese un buton atunci când aude un sunet transmis prin căști în interiorul unei cabine (audiometrie tonale) sau repetați o listă de cuvinte trimise atât în căști, cât și fără căști (audiometrie vocală în căști și în câmp liber).
Examenele obiective nu necesită colaborarea activă a persoanei examinate și sunt necesare atât pentru completarea rezultatelor examinărilor subiective, cât și pentru testarea auzului persoanelor necooperante (de exemplu, copii sub 4 ani), cât și pentru obținerea de informații precise asupra starea funcțională a urechii medii și interne și pe căile acustice centrale. Dintre examenele obiective trebuie menționate măsurătorile de impedanță, electrococleografia, potențialele evocate și otoemisiile acustice.
Cum se face testul de impedanță audiometrică?
Audiometria cu impedanță este un test de diagnostic obiectiv, non-invaziv, care oferă indicații despre
- motilitatea membranei timpanice (timpanometrie),
- prezența sau absența efuziunii endotimpanice (urechea medie)
- prezența sau absența reflexelor stapediale, cum ar fi în cazul otosclerozei.
Examinarea în sine durează aproximativ zece minute și se efectuează folosind un anumit dispozitiv numit impedanță. Nu necesită nicio procedură de pregătire; o condiție necesară este integritatea membranei timpanului, absența ceară a urechii și absența secrețiilor în ureche (de exemplu otita externă purulentă).
Audiometria de impedanță se efectuează de obicei după vizita de specialitate și examinarea audiometrică la orice unitate publică de otolaringologie sau clinică privată. Odată ce medicul a stabilit că canalul urechii este lipsit de secreții sau ceară, introduce o sondă mică, cu terminal de cauciuc. Presiunea eliberată de sondă va determina o serie de urme, vizibile pe impedametrul, care oferă, în succesiune, indicații asupra stării timpanului și urechii medii (timpanogramă) și prezența sau absența reflexelor stapediale.
Rezultatele testului de impedanță și timpanogramă
Audiometria cu impedanță este utilizată pentru aprecierea rezistenței pe care structurile urechii medii (membrana timpanică și lanțul osicular) o opun trecerii energiei vibratorii mecanice (undele sonore) din aer către lichidele prezente în cohlee. Prin urmare, oferă informații specifice despre funcționarea urechii medii (timpan-sistem osicular).
Este o examinare non-invazivă, ușor de efectuat, menită să identifice orice probleme de auz cauzate de patologiile urechii medii (ex. otita medie catarrală, timpanoscleroză, otoscleroză etc.). În general, măsurătorile de impedanță sunt împărțite în timpanometrie și studiul reflexului stapedial. Timpanometria se realizează prin introducerea unei sonde echipate cu un tampon de cauciuc moale necesar pentru o etanșare perfectă în canalul auditiv extern. Se obține un grafic numit timpanogramă (vizibil ca o curbă în formă de clopot) care este valoarea exactă a presiunii existente în urechea medie. Reprezentarea grafică a curbei timpanometrice permite specialistului să aibă informații utile despre starea urechii medii. În general, curbele rezultate sunt împărțite în:
- timpanogramă de tip A (curbă clopot, vârf normal la zero);
- timpanograma tip B (plată, semn de rigiditate crescută, indice de revărsat endotimpanic ca în cazul otitei medii purulente);
- timpanogramă de tip C (curbă cu morfologie normală cu vârf deplasat la valori negative ale presiunii, tipică otitei medii fără revărsat).
Curbele de tip D și E, mai rare de văzut, sunt întotdeauna un indiciu al patologiei urechii medii. Timpanometria permite si explorarea functionalitatii trompei lui Eustachie, in timp ce studiul reflexului stapedial este foarte util in identificarea unor fenomene patologice care pot afecta urechea medie (ex. Otoscleroza).
Audiometria de impedanță la copii
La copii, testul de impedanță și, în special, timpanograma oferă specialistului informații de bază despre prezența sau absența inflamației urechii medii. Otita medie poate fi împărțită în catarrală și purulentă și poate duce la prezența unui exsudat mucos, seros sau purulent mai mult sau mai puțin abundent care ocupă parțial sau complet urechea medie.
Mai rar în lunile de vară, otita medie are cea mai mare incidență în sezonul de iarnă, la mijlocul perioadei gripale. Otita medie catarală poate apărea la orice vârstă, deși este mai frecventă în gama pediatrică, atât de mult încât aproximativ 80% dintre copii au cel puțin un episod de otită medie înainte de vârsta școlară.
