Endoscopia nazofaringelui, cunoscută și sub denumirea de nazofaringoscopia, este o procedură medicală care implică examinarea suprafețelor interne ale nasului și gâtului – cunoscute în mod colectiv sub denumirea de nazofaringe. Aceasta este efectuată de un specialist ORL sau otolaringolog prin introducerea unui instrument subțire, flexibil, de obicei cu fibră optică, numit nazofaringoscop, în nas prin nări.
Endoscopul utilizat pentru această procedură este un tub subțire prevăzut cu un ocular, o lentilă de cameră și o sursă de lumină pentru a asigura un câmp vizual clar pe măsură ce instrumentul trece prin nări în regiunile mai profunde ale nazofaringelui. Unele nazofaringoscoape sunt, de asemenea, echipate cu aspirații și pense (și alte instrumente de „prindere”) care pot fi folosite pentru a curăța cavitățile sinusurilor și pentru a efectua o biopsie (pentru a colecta probe de țesut) când și după cum este necesar.
Procedura durează câteva minute și este de obicei efectuată ca o procedură în ambulatoriu. Un anestezic local este ocazional utilizat pentru a minimiza disconfortul, în timp ce pacienților pediatrici li se administrează un sedativ înainte de procedură.
Endoscopia nazofaringelui este o procedură de diagnostic medical și este efectuată pentru a detecta și diagnostica anomalii în zona nazofaringiană.
Nazofaringoscopia permite specialiștilor ORL sau otolaringologilor să evalueze mucoasa nazală, anatomia sinonazală și patologia nazală. Aceasta este adesea recomandată ca metodă inițială pentru evaluarea pacienților care prezintă simptome ale următoarelor afecțiuni:
- Nas înfundat
- Sinuzita cronica
- Polipi nazali sau creștere anormală în nas
- Tumori nazale sau suspiciune de cancer la nivelul nasului, gâtului (orofaringian sau nazofaringian) sau cutiei vocale (laringe)
- Obstrucție nazală sau corp străin în nas sau gât
- Epistaxis (sângerări nazale anormale sau recurente)
- Probleme cu vorbirea (disfonie)
- Apnee obstructivă în somn (probleme de respirație în timpul somnului)
- Probleme la înghițire (disfagie)
Endoscopia este adesea folosită pentru a observa progresul pacientului după o intervenție chirurgicală la nazofaringe și pentru a urmări eficacitatea terapiei cu antibiotice. Pentru pacienții cu cancer, acesta poate fi efectuat ca un test de rutină pentru a verifica eficacitatea chimioterapiei în îndepărtarea tumorilor la nivelul rinofaringelui. Mulți chirurgi utilizează, de asemenea, endoscopia înainte de a efectua proceduri, cum ar fi reconstrucția palatului despicătură pentru a evalua riscurile potențiale.
Cum se desfășoară Procedura?
Înainte de procedură, pasajul nazal poate fi aplicat cu un spray anestezic local sau pacientului i se poate cere să ia o pastilă pentru a preveni disconfortul și reflexul de gag. Dacă endoscopia va fi urmată de o biopsie, nasul este de obicei plin de bumbac care este saturat cu anestezic.
De îndată ce anestezia își face efectul, medicul va începe procedura ghidând vârful nazofaringoscopului prin nară. Pe măsură ce vârful este mai avansat de-a lungul cavității nazale, medicul începe să noteze anomalii și să facă observații. Nazofaringoscopul este echipat cu un sistem de iluminare precum și cu o cameră care permite medicilor să observe căile respiratorii nazale printr-un monitor.
Scopul este apoi ghidat în gât până la laringe. Pentru a examina corzile vocale, medicul cere de obicei pacientului să vorbească. Pe măsură ce scopul este retras încet, ORL continuă să examineze nazofaringe. În cazul în care se detectează anomalii, se vor face fotografii pentru a putea fi efectuate analize suplimentare mai târziu.
Printre caracteristicile fizice la care sunt atenți medicii se numără: locurile de sângerare nazală, umflarea membranelor mucoase, mărirea cornetelor nazale, sept nazal strâmb, prezența polipilor sau a tumorilor, precum și prezența puroiului care se scurge din cavitățile sinusurilor. Dacă există polipi nazali, tumori sau orice formațiune de masă în nazofarix, se poate efectua o biopsie și probele de țesut obținute vor fi analizate în continuare de către un patolog pentru o posibilă malignitate.
Riscuri și complicații posibile
Endoscopia nazofaringelui permite medicilor ORL să vizualizeze structurile din tractul respirator. Deși procedura este rapidă și minim invazivă, vine cu câteva riscuri. Unele complicații includ lacerații și sângerări, vărsături și colaps respirator. Aceste complicații sunt ușor de evitat dacă procedura este efectuată de un medic cu înaltă experiență.
De asemenea, nu există contraindicații pentru endoscopia nazală. Cu toate acestea, în timpul procedurii se acordă o atenție suplimentară celor care au antecedente de tulburări de sângerare și care iau în prezent anticoagulante, pentru a se asigura că sângerarea nu are loc. În plus, pacienții cu boli cardiovasculare sunt de obicei sfătuiți să se consulte cu medicul ORL înainte de procedură pentru măsurile de precauție necesare.
