Anxietatea este adesea o parte normală a copilăriei și adolescenței, dar există o diferență între grijile de zi cu zi și anxietatea cronică. Înțelegând distincțiile, puteți ajuta copilul să-și gestioneze eficient simptomele.
Înțelegerea anxietății la copii și adolescenți
Ca părinți, ne dorim întotdeauna ce este mai bun pentru copiii noștri. Ne dorim ca ei să fie sănătoși, fericiți și rezistenți atunci când se confruntă cu provocările vieții. Acest lucru este adesea mai ușor de spus decât de făcut cu cerințele zilnice și responsabilitățile parentale. Anxietatea este o problemă comună la copii, adolescenți și adolescenți, adesea experimentată în diferite faze de dezvoltare. Tulburările de anxietate pot fi diagnosticate pentru prima dată la copiii cu vârste cuprinse între patru și opt ani, în timp ce un sondaj recent a constatat că aproximativ 32% dintre adolescenții au o tulburare de anxietate, un număr care a crescut substanțial de-a lungul anilor. Studiul a mai arătat că unul din patru până la cinci adolescenți are o dizabilitate severă legată de tulburarea de anxietate.
Pandemia de COVID-19 a crescut anxietatea la copii și adolescenți, cu perturbări în rutinele lor normale în școală, viața de familie și relațiile cu semenii. Nu este întotdeauna ușor să recunoașteți diferența dintre grijile normale și tulburările de anxietate la copii și adolescenți, în special în aceste vremuri stresante. De exemplu, tinerii își fac adesea griji cu privire la temele lor școlare sau la examene, dar acest lucru este de obicei temporar odată ce factorul de stres imediat a trecut. Cu toate acestea, dacă îngrijorarea devine constantă și interferează cu funcționarea zilnică a copilului, aceasta poate afecta negativ calitatea generală a vieții acestuia.
Deși să faci față anxietății copilului tău poate fi o situație dificilă pentru tine ca părinte, vestea bună este că anxietatea este o afecțiune foarte tratabilă. De asemenea, puteți face multe pentru a vă ajuta copilul. În loc să presupunem că copilul tău își va depăși anxietatea, este mai bine să începi să iei măsuri cât mai curând posibil pentru a-l ajuta pe copilul tău să facă față simptomelor și să recâștige controlul asupra modului în care vede lumea din jurul său.
Simptome de anxietate la copii vs. adolescenți
Simptomele anxietății variază considerabil și adesea nu sunt diagnosticate la copii și adolescenți. Tulburările de anxietate la copii sunt caracterizate prin iritabilitate, nervozitate, îngrijorare excesivă, timiditate, probleme de somn și/sau simptome fizice, cum ar fi dureri de cap sau probleme digestive.
Copiii sunt foarte afectați de ceea ce se întâmplă în lumea din jurul lor. Se pot simți epuizați și izolați de ceilalți, precum și să fie fricoși sau să aibă sentimente de rușine. Copiii cu anxietate pot avea, de asemenea, dificultăți să își facă prieteni sau să participe la alte activități sociale.
Printre cele mai frecvente simptome la copii se numără:
Dificultate de concentrare.
Probleme cu somnul sau coșmaruri.
Având crize de furie sau probleme de furie.
Fiind încordat sau agitat.
Perioade frecvente de plâns.
Să te plângi adesea că nu te simți bine.Pentru adolescenți, majoritatea grijilor lor sunt legate de sentimentele despre ei înșiși. Acestea pot include performanța academică și presiunile de a reuși la școală, modul în care sunt percepuți de ceilalți și preocupările legate de imaginea corpului lor legate de dezvoltarea fizică.
Anxietatea la adolescenți nu este întotdeauna evidentă, deoarece aceștia au tendința de a-și ascunde gândurile și sentimentele. Unele dintre semnele la care trebuie să fii atent sunt:
Temeri sau griji constante cu privire la aspectele de rutină ale vieții lor.
Retragerea de la prieteni sau activități sociale.
Iritabilitate sau atacul asupra altora.
Dificultăți în școală sau performanță slabă bruscă.
Refuzul de a merge la școală.
Probleme de somn.
Abuz de substante.
Căutând în mod constant liniște.Indiferent de simptomele specifice ale copilului sau adolescentului, anxietatea poate avea un efect negativ asupra gândurilor, emoțiilor și sănătății sale fizice. Acest lucru, la rândul său, poate interfera cu capacitatea lor de a funcționa atât din punct de vedere academic, cât și social. Ajutându-i să facă față problemei începe prin a recunoaște cauzele simptomelor lor de anxietate.
Cauzele anxietății la copii
Există multe motive pentru care copiii devin anxioși. Tulburările de anxietate sunt cel mai probabil cauzate de o combinație de factori de mediu și biologici. Anxietatea tinde să apară în familii și este mai frecventă la fete decât la băieți.
Tulburările de anxietate cuprind diferite tipuri de probleme de sănătate mintală, inclusiv tulburarea de anxietate generalizată (GAD), tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburarea de panică, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), tulburarea de anxietate socială și alte fobii specifice. Unii copii au, de asemenea, anxietate de separare cu teamă și suferință de a fi departe de casă.
Copiii și adolescenții pot avea mai multe tipuri de anxietate în același timp. Cele mai comune trei tipuri de anxietate la copii sunt anxietatea de separare, anxietatea socială și anxietatea generalizată.
Debutul unei tulburări de anxietate este adesea declanșat de evenimente stresante, cum ar fi schimbări bruște în viața lor, dificultăți în școală, responsabilități suplimentare dincolo de nivelul lor de maturitate, stres din situații familiale sau experiențe traumatice, inclusiv hărțuirea sau alte forme de abuz.
Părinții care sunt ei înșiși anxioși sau supraprotectori față de copiii lor pot contribui, de asemenea, la anxietatea copilului. Cercetările efectuate în 2021 au evidențiat modul în care sprijinul părinților a fost un factor crucial pentru sănătatea mintală a adolescenților. Încurajându-ți copilul să dezvolte strategii de coping, cum ar fi acceptarea, distragerea atenției și o mentalitate pozitivă, îi poți ajuta să-i întărească bunăstarea și să-și uşureze stresul și anxietatea.
Rolul rețelelor sociale în anxietatea copilăriei
Adolescenții și adolescenții, în special, petrec nenumărate ore pe smartphone-urile lor trimițând mesaje text și mesaje prietenilor și interacționând pe conturile lor de Instagram, Facebook, Snapchat și Twitter. Primirea notificărilor de pe rețelele sociale toată ziua le poate influența gândurile și sentimentele despre ei înșiși. În unele privințe, aceasta poate fi o experiență plăcută, pozitivă, dar în altele, poate crește și anxietatea și sentimentele de izolare și depresie.
În timp ce rețelele de socializare pot ajuta copiii și adolescenții să rămână conectați și să mențină legături mai strânse cu prietenii și familia, ele pot, de asemenea, promova intimidarea și pot avea un impact negativ asupra imaginii de sine și stimei de sine.
Ajutați-vă copilul cu anxietatea Sfatul 1: Răspundeți la anxietatea lui în mod corect
Acest lucru poate suna intuitiv, dar ca părinte care are de-a face cu un copil care are anxietate, este important să rămâneți cât mai calm și plin de speranță. Modul în care răspundeți la gândurile și comportamentele copilului dumneavoastră poate avea un impact semnificativ asupra capacității acestuia de a face față.
Vorbește cu copilul tău despre grijile lui
Începeți o conversație cu copilul rugându-i să-și exprime sentimentele despre grijile sale. Pur și simplu să-i spui unui copil să nu-și facă griji sau să nu se mai gândească la problemele sale nu este nici de susținere, nici de validare. Este mai bine să vă asigurați copilul că este în regulă să fie speriat și să subliniați că veți fi acolo pentru a-l ajuta la fiecare pas.
[Citiți: Cum să nu vă mai faceți griji]
Dacă copilul dumneavoastră are dificultăți în a explica cum se simte, rugați-i să comunice acest lucru sub forma unei povești. Ieșind în afara lor, copilul tău se poate simți mai confortabil și mai capabil să-și descrie sentimentele și emoțiile.
Arătați îngrijorare și înțelegere
Exprimarea încurajării și a compasiunii, combinată cu o abordare colaborativă pentru a găsi soluții viabile, poate fi un instrument puternic. Cercetările indică faptul că empatia maternă are un impact semnificativ asupra atenuării suferinței la copii.
Spune-i copilului tău că anxietatea nu este de ce să-ți fie rușine și că ești acolo pentru a-l ajuta să înțeleagă ce îl face să fie anxios și să găsească modalități de a o gestiona. Această abordare de lucru în echipă este o legătură comună între tine și copilul tău, încurajând în același timp capacitatea copilului tău de a-și tolera propria anxietate.
Fii susținător, dar nu controlant
Cheia este să-ți ajuți copilul să-și gestioneze anxietatea, dar să nu fie prea protector în încercarea de a o elimina. Ascultând cu atenție și exprimând empatie, oferiți deja mult sprijin.
De asemenea, puteți vorbi despre modalități de a gestiona diferite situații. Dacă copilul dumneavoastră are anxietate de separare, de exemplu, și a fost acasă la un prieten și se simțea îngrijorat să se întoarcă acasă, gândiți-vă la răspunsuri adecvate. Copilul tău ar putea să o întrebe pe mama prietenului la ce oră le vei ridica, de exemplu, sau ar putea să-i ceară mamei să te sune pentru a afla la ce oră vei fi acolo. Aplicarea unor astfel de strategii poate ajuta copilul să vă liniștească și să reduceți sentimentele de anxietate.
Dezvoltați abilitățile de adaptare ale copilului dvs
În loc să evitați declanșatorii de anxietate ai copilului dvs., îl puteți ajuta să dezvolte strategii eficiente de coping. Oferirea frecventă a feedback-ului pozitiv va încuraja copilul să se simtă mai capabil și mai încrezător în sine. Stabiliți obiective mici, care sunt atât realiste, cât și realizabile. De fiecare dată când este atins un obiectiv, poți spune „Sunt atât de mândru de felul în care ai gestionat situația și ai rezolvat anxietatea.”
Lăudați efortul copilului dvs. ori de câte ori manifestă orice tip de rezistență sau își confruntă temerile. Dacă apare un eșec, asigurați-vă copilul că acesta nu este un eșec, ci o experiență de învățare care îl va ajuta să depășească obstacolele viitoare. Discutați cu ei despre ce ar putea schimba data viitoare pentru a avea un rezultat mai bun. Se vor simți mai împuterniciți pe măsură ce preia controlul asupra situației.
Sfatul 2: Fii un model pozitiv pentru copilul tău
Copilul tău se uită la tine și are nevoie de îndrumarea ta pentru a-i arăta cum să gestioneze stresul și anxietatea. Modul în care te confrunți cu frustrarea și exprimi furia este un prim exemplu. Încercați să rămâneți calm și răbdător atunci când aveți de-a face cu probleme și situații provocatoare. Felul în care vorbești și despre ce vorbești pot avea, de asemenea, o influență uriașă chiar și asupra valorilor și comportamentului unui adolescent dificil.
Părinții care au grijă de ei înșiși dormind suficient, făcând exerciții fizice în mod regulat și urmând o dietă sănătoasă își pot încuraja copiii să facă același lucru. Dacă practicați yoga, meditația sau alte tehnici de relaxare, este posibil ca copiii tăi să acorde mai multă atenție propriei stări de bine. Evită totuși să faci comentarii negative despre propriul tău corp, deoarece acest lucru poate duce la o imagine slabă de sine și la rușine corporală.
Modelarea unei abordări sănătoase a vieții poate, de asemenea, să le învețe copiilor tăi lecții valoroase. Cu toții facem greșeli și copiii ar trebui să realizeze că, deși părinții au defecte, totuși pot depăși cu succes adversitatea. Acest lucru poate ajuta la eliminarea presiunilor inutile care pot contribui la anxietatea copilului dumneavoastră.
Sfatul 3: Exersează tehnici de relaxare cu copilul tău
Oferă-ți să faci niște exerciții de respirație profundă sau de meditație cu copilul tău. Acest lucru va recunoaște cum se simt și va oferi strategii proactive de relaxare pe care le puteți încerca împreună. Când copiii sunt anxioși, respirația lor devine de obicei superficială. Poti incerca respiratia burtica profunda in care copilul tau pune o mana pe piept si cealalta pe burtica. Când inspiră, burta ar trebui să se extindă, iar când expiră, burta ar trebui să se contracte.
Respirația conștientă constă în concentrarea asupra respirației și în atragerea atenției asupra momentului prezent. Puneți-i copilului să închidă ochii și să respire încet. În timp ce respiră, își pot scana corpul pentru zone de tensiune. Ei pot vizualiza apoi o senzație de căldură și confort pentru a ușura disconfortul din aceste zone.
Copiii mai mari și adolescenții se pot bucura, de asemenea, să exploreze diferite tipuri de yoga, meditație, imagini ghidate și alte tehnici de relaxare.
Oprirea telefoanelor mobile și rețelele sociale și conectarea la „locul lor fericit” este o abilitate grozavă de exersat în fiecare zi. Adolescentul tău poate evoca o amintire sau o situație specifică care îl face să se simtă calm, în siguranță și mulțumit. Poate că acest lucru este asociat cu petrecerea timpului pe plajă, un loc de vacanță liniștit sau înconjurat de natură. Utilizarea vizualizării imaginilor frumoase sau a sunetelor plăcute este o modalitate ideală de a atinge această stare de relaxare.
Sfatul 4: Promovați o bună igienă a somnului
Deoarece copiii anxioși au adesea probleme cu somnul, stabilirea unei rutine de somn previzibile și relaxante este esențială. Stabiliți un program regulat de somn, reducând exercițiile și expunerea la lumină aproape de ora de culcare și evitând cofeina.
Asigurați-vă că copilul dumneavoastră se simte confortabil și în siguranță la culcare, cu distrageri minime pentru a-l ajuta să adoarmă. Dormitorul lor ar trebui să fie răcoros, liniștit și confortabil. Timpul pe ecran pe computere, telefoane, televizoare sau jocuri video ar trebui redus cu cel puțin o oră înainte de culcare. Acesta este un moment ideal pentru a-i citi copilului dumneavoastră sau pentru a asculta muzică blândă și liniștitoare. Un copil mai mic s-ar putea simți, de asemenea, mai în siguranță cu o veioză aprinsă sau având un animal de pluș sau o pătură moale pentru a-l mângâia.
Sfatul 5: Încurajați utilizarea sănătoasă a rețelelor sociale
Deoarece studiile dezvăluie atât efectele sale benefice, cât și nocive, a avea discuții cu copiii despre avantajele și dezavantajele rețelelor sociale este un loc bun de început.
În loc să încerci pur și simplu să-ți forțezi copilul să-și lase telefonul deoparte – ceea ce nu poate decât să îi sporească anxietatea – există pași mai pozitivi pe care îi poți lua:
Dați un exemplu bun copilului dumneavoastră limitându-vă propriul timp pe ecran și implicarea în rețelele sociale.
Încurajează-ți copilul să socializeze mai mult cu prietenii în persoană și să participe la activități creative, mai degrabă decât să se concentreze pe numărul de „aprecieri” pe care le atrag postările pe rețelele sociale. Dacă expunerea la ecran nu devine un obicei de la început, copiii vor învăța cum să se ocupe în alte moduri.
Puneți deoparte un timp stabilit când întreaga familie nu are ecran de telefoane și computere. Aceasta poate fi o activitate zilnică pentru o perioadă scurtă de timp sau într-un weekend când sunteți ocupat cu activități în familie.
Amintiți-le adolescenților în special că imaginile pe care le văd pe rețelele de socializare sunt adesea modificate digital și nu reprezintă o reprezentare exactă a vieții reale. În mod similar, postările despre petreceri sau evenimente la care nu au fost invitați sunt adesea făcute să pară mai distractive decât erau cu adevărat.
Încurajați-vă copilul să taie legăturile cu cei care postează comentarii negative despre ei și îndemnați-i să fie responsabili atunci când postează comentarii despre ceilalți. Adolescenții în special pot fi impulsivi și să nu-și dea seama că conținutul pe care îl partajează poate fi vătămător sau nepotrivit.
Reduceți timpul petrecut pe ecran dacă rețelele sociale influențează temele școlare, somnul sau implicarea copilului în activități din exterior.Cum să ajuți un copil care are un atac de panică
Atacurile de panică pot fi extrem de înspăimântătoare, atât pentru copii, cât și pentru părinți. Debutul apare adesea în timpul adolescenței, dar poate începe și în copilărie. Aceste episoade pot dura până la 10 până la 15 minute, cu o varietate de simptome, cum ar fi bătăi rapide ale inimii, transpirații, dureri în piept, amețeli și senzații de sufocare. Îți poți educa copilul cu privire la atacurile de panică, astfel încât să înțeleagă mai multe despre motivul pentru care apar – și să-l asiguri că, deși senzațiile fizice pot fi înfricoșătoare, nu sunt dăunătoare sau pun viața în pericol.
De asemenea, vă puteți ajuta copilul sau adolescentul în timp ce au un atac de panică. A fi o prezență reconfortantă și a exprima empatie este un factor cheie. Amintiți-le că atacul de panică se va termina în câteva minute și încercați să mutați atenția către diversiuni mai plăcute. Te pot ajuta să faci exerciții fizice, să joci jocuri, să te uiți la televizor sau să faci tehnici de respirație și relaxare sau alte lucruri care le plac.
Copiii pot încerca să evite anumite situații, cum ar fi să meargă la școală sau să plece de acasă de teamă să nu aibă un atac de panică. Dar încurajarea copilului să-și continue rutina zilnică legată de activitățile școlare și sociale poate ajuta să vă asigurați că teama de un atac de panică nu va interfera cu dezvoltarea lui normală.
Când să căutați ajutor profesional
Dacă nu observați o îmbunătățire suficientă a anxietății copilului sau adolescentului dvs., poate fi timpul să solicitați sprijin suplimentar de la un consilier sau terapeut profesionist.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este recomandată cel mai frecvent pentru tratarea anxietății la copii și adolescenți. TCC funcționează schimbând modul în care gândește copilul pentru a-și modifica comportamentele și emoțiile disfuncționale. Tratamentul funcționează cel mai bine atunci când găsești cel mai potrivit terapeut pentru copilul tău.
În timp ce CBT poate fi eficientă atunci când lucrează direct cu copilul, părinții pot fi, de asemenea, incluși în această abordare. CBT cu copiii mai mici este adesea cel mai util atunci când se concentrează pe aspectele comportamentale ale anxietății. Abilitățile învățate în terapie pot oferi mecanisme de adaptare valoroase pentru copii și adolescenți pe care să se bazeze pe parcursul vieții lor adulte.
Medicamentele pot fi folosite și pentru tratarea anxietății la copii. Inhibitorii recaptării serotoninei (ISRS) sunt un tip de antidepresiv cel mai adesea prescris în acest scop. Medicamentele anti-anxietate pot fi utilizate și pentru copiii și adolescenții care au forme mai severe de anxietate care le perturbă funcționarea zilnică.
Chiar și atunci când medicația este necesară, este adesea recomandat ca copiii și adolescenții să urmeze și TCC și să își dezvolte abilitățile de adaptare pentru a oferi o soluție pe termen lung la problemele lor de anxietate.
