Tulburările psihotice sunt un grup de boli grave care afectează mintea. Ei îngreunează cuiva să gândească clar, să emită judecăți bune, să răspundă emoțional, să comunice eficient, să înțeleagă realitatea și să se comporte adecvat.
Când simptomele sunt severe, persoanele cu tulburări psihotice au dificultăți în a rămâne în contact cu realitatea și adesea nu sunt capabile să facă față vieții de zi cu zi. Dar chiar și tulburările psihotice severe pot fi tratate de obicei.
Tipuri
Există diferite tipuri de tulburări psihotice, inclusiv:
Schizofrenie: Persoanele cu această boală au schimbări în comportament și alte simptome — cum ar fi iluzii și halucinații — care durează mai mult de 6 luni. De obicei îi afectează la serviciu sau la școală, precum și relațiile lor. Cunoașteți semnele de avertizare timpurii ale schizofreniei.
Tulburare schizoafectivă: Oamenii au simptome atât ale schizofreniei, cât și ale unei tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară. Aflați mai multe despre simptomele tulburării schizoafective.
Tulburare schizofreniformă: Aceasta include simptome de schizofrenie, dar simptomele durează mai puțin: între 1 și 6 luni. Aflați mai multe despre simptomele tulburării schizofreniforme de căutat.
Tulburare psihotică scurtă: Persoanele cu această boală au o perioadă scurtă de comportament psihotic, adesea ca răspuns la un eveniment foarte stresant, cum ar fi un deces în familie. Recuperarea este adesea rapidă – de obicei mai puțin de o lună. Obțineți mai multe informații despre diferitele forme de tulburare psihotică scurtă.
Tulburare delirantă Simptomul cheie este apariția unei iluzii (o credință falsă, fixă) care implică o situație din viața reală care ar putea fi adevărată, dar nu este, cum ar fi să fii urmărit, să fii un complot împotriva sau să ai o boală. Ilirul durează cel puțin 1 lună. Citiți mai multe despre tipurile de iluzii.
Tulburare psihotică comună (numită și folie à deux): această boală se întâmplă atunci când o persoană dintr-o relație are o amăgire, iar cealaltă persoană din relație o adoptă și ea. Aflați mai multe despre tulburarea psihotică comună și despre cum se dezvoltă.
Tulburare psihotică indusă de substanțe: această afecțiune este cauzată de utilizarea sau retragerea de la droguri, cum ar fi halucinogene și cocaina crack, care provoacă halucinații, iluzii sau vorbire confuză. Aflați mai multe despre psihoza indusă de substanțe și alte cauze ale psihozei secundare.
Tulburare psihotică datorată unei alte afecțiuni medicale: halucinațiile, iluziile sau alte simptome pot apărea din cauza unei alte boli care afectează funcția creierului, cum ar fi o leziune a capului sau o tumoare pe creier.
Parafrenie: Această afecțiune are simptome asemănătoare schizofreniei sau unei tulburări delirante și nu este recunoscută oficial în DSM V. . Începe târziu în viață, când oamenii sunt în vârstă și poate fi legat de probleme neurologice.
Simptome
Principalele sunt halucinațiile, iluziile și formele dezordonate de gândire.
Halucinațiile înseamnă să vezi, să auzi sau să simți lucruri care nu există. De exemplu, cineva ar putea să vadă lucruri care nu există, să audă voci, să miroasă mirosuri, să aibă un gust „amuzant” în gură sau să simtă senzații pe piele, chiar dacă nimic nu îi atinge corpul.
Iluziile sunt convingeri false care nu dispar chiar și după ce s-au dovedit a fi false. De exemplu, o persoană care este sigură că mâncarea sa este otrăvită, chiar dacă cineva i-a arătat că mâncarea este bună, are o amăgire.
Alte simptome posibile ale bolilor psihotice includ:
- Discurs dezorganizat sau incoerent
- Gândire confuză
- Comportament ciudat, posibil periculos
- Mișcări încetinite sau neobișnuite
- Pierderea interesului pentru igiena personală
- Pierderea interesului pentru activități
- Probleme la școală sau la serviciu și cu relațiile
- Maniera rece, detasata, cu incapacitatea de a exprima emotia
- Schimbări de dispoziție sau alte simptome ale dispoziției, cum ar fi depresia sau manie
Oamenii nu au întotdeauna aceleași simptome și se pot schimba în timp la aceeași persoană.
Cauze
Medicii nu cunosc cauza exactă a tulburărilor psihotice. Cercetătorii cred că multe lucruri joacă un rol. Unele tulburări psihotice tind să apară în familii, ceea ce înseamnă că tulburarea poate fi parțial moștenită. Alte lucruri pot influența, de asemenea, dezvoltarea lor, inclusiv stresul, abuzul de droguri și schimbări majore în viață.
Persoanele cu anumite tulburări psihotice, cum ar fi schizofrenia, pot avea, de asemenea, probleme în părți ale creierului care controlează gândirea, percepția și motivația.
În schizofrenie, experții cred că receptorii celulelor nervoase care lucrează cu o substanță chimică din creier numită glutamat ar putea să nu funcționeze corect în anumite regiuni ale creierului. Această eroare poate contribui la probleme cu gândirea și percepția.
Aceste afecțiuni apar de obicei pentru prima dată când o persoană este la sfârșitul adolescenței, 20 de ani sau 30 de ani. Ele tind să afecteze bărbații și femeile aproximativ în mod egal.
Diagnostic
Pentru a diagnostica o tulburare psihotică, medicii vor efectua un istoric medical și psihiatric și, eventual, vor efectua un scurt examen fizic. Persoana poate face analize de sânge și uneori imagistică cerebrală (cum ar fi scanări RMN) pentru a exclude boli fizice sau consumul de droguri, cum ar fi cocaina sau LSD.
Dacă medicul nu găsește niciun motiv fizic pentru simptome, poate trimite persoana la un psihiatru sau psiholog. Acești profesioniști din domeniul sănătății mintale vor folosi instrumente special concepute pentru interviuri și evaluare pentru a decide dacă persoana are o tulburare psihotică.
Tratament
Majoritatea tulburărilor psihotice sunt tratate cu o combinație de medicamente și psihoterapie, care este un tip de consiliere.
Medicație: principalul tip de medicament pe care medicii îl prescriu pentru a trata tulburările psihotice sunt „antipsihoticele”. Deși aceste medicamente nu sunt un remediu, ele sunt eficiente în gestionarea celor mai tulburătoare simptome ale tulburărilor psihotice, cum ar fi iluziile, halucinațiile și problemele de gândire.
Antipsihoticele mai vechi includ:
- Clorpromazină (Torazină)
- Flufenazina (Prolixin)
- Haloperidol (Haldol)
- Loxapină (Loxitan)
- Perfenazina (Trilafon)
- Tioridazină (Mellaril)
„Antipsihoticele atipice” mai noi includ:
- Aripiprazol (Abilify)
- Asenapină (Saphris)
- Brexpiprazol (Rexulti)
- Cariprazina (Vraylar)
- Clozapină (Clozaril)
- Iloperidonă (Fanapt)
- Lurasidonă (Latuda)
- Olanzapină (Zyprexa)
- Olanzapină/samidorfan (Lybalvi)
- Paliperidona (Invega)
- Palmitat de paliperidonă (Invega Sustenna, Invega Trinza)
- Quetiapină (Seroquel)
- Risperidonă (Risperdal)
- Ziprasidonă (Geodon)
