Populaţie

MEDICAMENTE

I. DEFINIŢIE

         Conform definiţiei date de OMS medicament este orice substanţă sau amestec de substanţe utilizate pentru diagnosticarea, tratamentul, ameliorarea sau prevenirea unei boli sau a tulburărilor funcţionale la om sau animale. Originea medicamentelor poate fi minerală, animală, vegetală sau sintetică.

II. NOŢIUNI DE BAZĂ

         Medicamentele se administrează pe următoarele căi:

  • Perorală (comprimate, capsule, siropuri, drajeuri, soluții)

         Comprimatele sunt medicamentele cel mai des utilizate. Pacientul nu are nevoie de cunoștințe aprofundate – acestea se administrează cu un pahar de apă.

         Ce se întâmplă cu comprimatul în organism?

Comprimatele se descompun sub influența enzimelor digestive și se dezintegrează, astfel, substanțele active eliberate sunt absorbite de mucoasă.

         Există câteva tipuri de comprimate:

  • care se descompun în intestin - cu eliberarea prelungită (retard), 
  • care se descompun în stomac,
  • cu eliberare controlată,

deaceea, este foarte important să citim prospectul, pentru că dacă le rupem în două comprimatul sau îl mestecăm, se deteriorează conținutul și nu se eliberează în mod așteptat substanța activă. Astfel, ingredientul activ este eliberat mai rapid şi se absoarbe în cantitate mai mare  într-un timp mai scurt, fapt care duce la apariţia simptomelor de supradozaj sau a pur şi simplu nu se ajunge la efectul therapeutic dorit.

  • Cutanată (unguente, geluri, creme, soluţii)

         Aplicarea pe mucosae se utilizează pentru obţinerea de: efecte locale (aplicarea pe mucoasa conjunctivală, faringiană, rectală, uretală, vezicală,vaginală). Aplicarea pe piele permite pătrunderea lentă a substanţelor solubile în grăsimi, cele hidrosolubile fiind oprite de stratul extern, cornos. Folosirea unui vehicul uleios şi fricţionarea locală favorizează absorbţia. Pansamentele ocluzive uşurează pătrunderea prin piele, ca şi leziunile sau inflamaţiile pielii. De regulă, aplicarea pe piele realizează efecte locale, dar în condiţiile unei

absorbţii crescute, pot apărea reacţii adverse toxice.

  • Inhalatorie (soluţie, spra)

         Medicamentele întroduse pe cale respiratorie ajung în plămîni, de unde se absorb masiv şi foarte repede în sînge datorită suprafeţei mari şi a reţelei capilare alveolare bogate, cu un efect aproape tot atît de rapid ca după injectarea intravenoasă. Aerosolii se administreazăla la fel prin inhalare, propulsarea pe căile respiratorii se face cu ajutorul unor dispozitive speciale. Această modalitate are avantajul unui efect local, la nivelul căilor aeriene.

  • Vaginală (capsule, ovule, unguente)

         Medicaţia vaginală cuprinde supozitoare, ovule, creme, geluri, unguente. Acestea se folosesc fie ca tratament al infecţiilor locale, fie ca antiinflamatoare sau contraceptive. Medicaţia administrată pe  această cale este eficientă, dacă pacienta va sta culcată după administrare pentru a evita pierderile de medicamente prin scurgere.

  • Rectală (supozitoare)

         Această cale presupune întroducerea medicamentelor în rect, sub formă de supozitoare  sau clisme, urmîndu-se efecte locale sau sistemice. Absorbţia este relativ lentă şi uneori inegală, dar ficatul este evitat. Calea rectală este recomandată pentru efecte sistemice – atunci cînd administrarea orală nu este posibilă, datorită vomei sau a tulburării  gastro-intestinale. Substanţele administrate pe cale rectală se absorb mai greu, de aceea se folosesc doze mai mari cu 25-50% decît cele administrate per os.

  • Administrarea prin injectare (soluţii)

         Avantajul acestei administerări constă în absorbţia rapidă şi completă, ceea ce se recomandă în cazurile de urgenţă şi pentru medicamentele cu absorbţie enterală insuficientă.

   intramusculară (I/M): absorbţie uşoară, rapidă deoarece ţesutul muscular este foarte vascularizat. In schimb, complicaţiile infecţioase sunt mai frecvente, dintre cele mai grave fiind infecţiile cu anaerobi.

   intravenoasă (I/V): permite introducerea medicamentelor direct în circulaţia sangvină, fiind cea mai rapidă cale de pătrundere în organism.

         Calea i/v se practică şi atunci cînd medicamentele nu pot fi administrate pe altă cale, din cauza descompunerii sau a acţiunii iritante, de aceea introducera trebuie făcută cu precauţie.

Principiile eliberării

         În funcţie de modul de eliberare medicamentele se divizează în trei grupe:

  • Cu prescripție medicală - se eliberează din farmacii doar pe bază de prescripție medical (rețetă). În general sunt medicamente care pot avea efecte adverse severe, mai ales dacă sunt administrate în mod irațional de către pacient și fără o supraveghere a evoluției bolii de către un medic.

         Medicamentele cu prescripție medicală pot fi:

         compensate - un anumit procent din prețul medicamentului este asigurat de la bugetul de stat
         necompensate - prețul este suportat în întregime de pacient.

  • Fără prescripție medicală (OTC) Din această categorie fac parte:  vitaminele, mineralele, analgezice ușoare (aspirină);
  • Medicamente utilizate exclusiv în condiţii de staționar.

III. INFORMAŢIA DESPRE MEDICAMENTE

         Înainte ca un medicament să apară pe piaţa farmaceutică a Republicii Moldova, acesta trebuie să fie autorizat de către Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. În procesul de autorizare se evaluează documentaţia ştiinţifică, dar şi calitatea produsului, ţinându-se cont de efectele secundare şi interactiunea lui cu alimentele, alcoolul şi cu alte medicamente.

Denumiri şi clasificări de medicamente

         La baza denumirii medicamentelor se află structura lor chimică. În conformitate cu nomenclatura propusă de OMS, orice medicament posedă denumire comună internaţională (DCI). DCI sau denumirea nepatentată se utilizează ca proprietate obştească, fără limitări, deoarece nimeni nu este proprietar al dreptului de utilizare a acestor denumiri. Aceste denumiri se stabilesc de către comisiile pentru nomenclatură la nivel naţional sau internaţional. Denumirile medicamentelor se aprobă de către OMS în rezultatul unei analize minuţioase a cererilor parvenite de la producători după ce ele se publică în revista “WHO Drug Information” (Informaţia OMS despre medicamente).

         Medicamentele se clasifică în două grupe: originale şi generice.

         Medicament original (brand) – medicament nou care a fost înregistrat și a apărut pe piaţa farmaceutică mondială pentru prima dată. Atât substanţa activă cât şi denumirea medicamentului original reprezintă obiect al proprietăţii intelectuale şi sunt protejate de reproducere prin patent pentru o perioadă îndelungată.

         În Republica Moldova sunt înregistrare 815 denumiri de medicamente originale.

         Medicamentul generic (generic) – este medicamentul reprodus în baza celui original după expirarea termenului de valabilitate al patentului, care conţine acelaşi principiu activ, în aceiaşi doză şi formă farmaceutică ca şi preparatul original.

         Ce înseamnă medicament esenţial?

         Necătând la faptul prezenţei pe piaţa farmaceutică a unui sortiment larg de medicamente, fiecare ţară, în conformitate cu recomandările OMS, trebuie să asigure disponibilitatea şi accesibilitatea medicamentelor esenţiale pentru populaţie.

         Conform definiţiei OMS, medicamente esenţiale (essential drug) sunt acele care satisfac necesităţile ocrotirii sănătăţii majorităţii populaţiei, utilizându-se în tratamentul celor mai răspândite boli; ele trebuie să fie accesibile şi disponibile oricând în cantităţi adecvate, în formele farmaceutice necesare şi în dozele respective.

         În Republica Moldova la data de 01.01.2015 se numărau 1513 medicamente esenţiale.

IV. PĂSTRAREA MEDICAMENTELOR ŞI ALTOR PRODUSE FARMACEUTICE

         O condiţie importantă ce asigură buna calitate şi eficienţa medicamentelor este păstrarea lor adecvată pe întreg parcursul circulaţiei de la producere până la consum. Pentru asigurarea păstrării adecvate la fiecare etapă de circulaţie trebuie să se ţină cont de factorii ce influenţează calitatea produselor farmaceutice aflate în regim de păstrare.

         Deoarece substanţele medicamentoase din care se fabrică medicamentele au proprietăţi fotosensibile, termolabile, volatile, higroscopice, etc. este foarte important de a respecta condiţiile de păstrare în timpul administrării medicamentelor.

         Acest lucru este specificat în instrucţiunea pentru administrare.

V. INSTRUCTIUNE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTULUI

         Definitie - Este informatia explicită, detaliată, despre conţinutul medicamentului, forma medicamentului, patologiile în care se administrează acest medicament, doza şi ajustarea  ei  în funcţie de varstă sau de greutatea corporală,  în funcţie de patologia pentru care se administrează, modul de preparare (la necesitate) şi de administrare a medicamentului.

         Totodată, instructiunea oferă posibilitatea de a cunoaste ce contraindicaţii prezintă acest preparat, ce reacţii adverse pot aparea la administrarea lui în doze optimale sau în caz de  supradozare.

         La fel, sunt expuse  atentionări şi precauţii speciale de utilizare, incluzând particularităţi de utilizare a medicamentului la diverse categorii de pacienti (de ex. cu afecţiuni renale, hepatice, insuficienţă cardiacă, diabet zaharat, vârstnici, influenţa medicamentului asupra indicilor de laborator şi a altor investigaţii paraclinice) sau specificarea administrarii în sarcină şi perioada de alăptare, si  influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje .

         Nu este de neglijat şi conţinutul informativ despre interacţiunea cu alte medicamente sau alte tipuri de interactiuni şi, desigur, termenul de valabilitate al medicamentului.

         Este important de citit Instructiunea inainte de administrarea unui medicament şi de respectat întocmai indicaţiile acesteia pentru a evita maximal efectele nedorite.

VI. FARMACOVIGILENȚA

         Se definește ca un sistem de colectare, stocare, evaluare științifică şi apreciere a reacțiilor adverse ale medicamentelor, precum și raportarea lor către autoritățile competente în scopul supravegherii permanente a raportului beneficiu-risc și adoptării măsurilor ce se impugn.

         Reactie adversă - este orice reacţie la un medicament sau alt produs farmaceutic ce este dăunătoare şi nedorită şi apare la utilizarea lui în doze autorizate (doze terapeutice) pentru profilaxia, diagnosticul şi tratamentul unor boli.

         Clasificarea RA se face după mai multe criterii unice sau combinate:

  • Frecvenţă;
  • Severitate;
  • Latenţă şi durată;
  • Mecanismul care stă la baza apariţiei lor;
  • Predictibilitate;
  • Doză, timp, susceptibilitate.

         Astfel, ele se clasifică în: spontane, grave, moderate, sigure, probabile, posibile, improbabile, condiționate, neevaluabile, prevăzute, neprevăzute etc.

         Ce trebuie să raportaţi?

  • Raportaţi toate RA suspectate, inclusiv cele minore;
  • Raportaţi toate RA suspectate asociate unei interacţiuni;
  • Raportaţi RA care apar la abuz de medicamente;
  • Raportaţi RA care apar la femei însărcinate şi cele care alăptează;
  • Raportaţi RA care apar la supradozare sau din cauza unei erori de medicaţie;
  • Raportaţi dacă observaţi o creştere a frecvenţei unei RA;
  • Raportaţi lipsa eficacităţii medicamentelor.

Noutăţi

22
iun
2017

Comitetul Director al proiectului Twinning, întrunit în şedinţă

17
mai
2017

Medicamente cu prețuri reduse de producător, înregistrate de AMDM

10
apr
2017

Aproximativ 400 de medicamente au fost înregistrate de AMDM cu preţ redus de producător

Development and support SEMSEO

(c) 2015. Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale